Blogosfera SF&F: Un străin în regatul Assert – Teodora Matei și Lucian Dragoș Bogdan

Mi-am dorit și am sperat mult să îmi placă volumul de luna asta, în mare parte pentru că Lucian Dragos Bogdan e un tip foarte simpatic si nu îmi doream să scriu de rău despre opera lui (de Teodora Matei nu spun nimic, pentru că nu o cunosc) și pentru că am impresia că ei doi ar fi destul de apreciați în rândurile celor care citesc SFF românesc. Nu mai aveam chef de încă un caz de autor apreciat care să mă dezamăgească rău… dar s-a întâmplat.

În primul rând, nu îmi dau seama exact ce am citit. Din start povestea pare a fi pentru copii, deși nu am observat nicăieri vreo mențiune în acest sens. Sigur, la cum prezintă unii români cărțile, nu îmi pare imposibil să apară asemenea dezinformări și să se scoată pe piață în colecții pentru adulți cărți pentru copii neanunțate ca atare. Pe de altă parte, am dat în timp ce citeam peste diverse situații în care povestea pare să le fi scăpat de sub control autorilor. Scriu recenzia asta la ceva timp după ce am citit cartea și am și dat-o înapoi (cum am mai spus, eu acum împrumut cărțile de la Tritonic), n-o mai am la îndemână ca să verific nimic, dar sunt destul de sigură că am citit cel puțin o scenă erotică, light descrisă, ce-i drept, nu mare lucru, dar totuși nepotrivită pentru copii. Așadar, cred că ceva e foarte în neregulă la cartea asta.

Acțiunea în general mi se pare scăpată de sub control pentru că nu e clar deloc care e cu adevărat subiectul, despre ce e cartea în esență.

Ar fi două posibilități: una este conflictul cu rușii – bine, nu e vorba de ruși-ruși, ci de un imperiu agresiv cu nume care sună cumva slavice, așa că le-am pus eticheta de pseudo-ruși și mă folosesc de ea acum că am uitat numele imperiului și nu mai am unde să verific.

Regatul Assert ajunge la un moment dat la concluzia că pseudo-rușii ăștia mai au puțin și vin peste ei, pentru că deja cuceresc teritorii vecine unul după altul. Le analizează situația militară, pun doi savanți să inventeze niște arme noi, se bat și, surpriză/spoiler, câștigă. Doar că pseudo-rușii aproape nu există ca inamici, doar auzim despre ei că sunt mari și răi, și până la marea bătălie nu ne întâlnim cu ei deloc. Ca antagonist, imperiul lor e un rateu total. Deci pista asta nu funcționează – dacă ar fi fost o poveste despre conflictul între două regate/popoare/civilizații/, ar fi trebuit dezvoltate ambele tabere mult mai bine și ar fi fost nevoie de mai multe episoade în care să vedem diverse runde care să avanseze acțiunea, tensiunea, conflictul.  

A doua posibilitate este să avem în față de fapt o poveste despre evoluția personajelor principale, un fel de Bildungsroman sau de poveste eroică. Doar că nici aici lucrurile nu sunt dezvoltate suficient.

În primul rând nu mi-e clar de ce străinul venit în regatul Assert dă numele romanului, pentru că este un personaj foarte șters, cu puține apariții. Este misterios și știe multe lucruri pentru că a călătorit mult, însă în afară de asta… contribuția lui la narațiune e minoră și nu are nici o trăsătură de caracter observabilă. E acolo doar ca să le dea assertienilor o idee-două și să-i dea reginei leacul pentru infertilitate.  

Personajele principale par să fie de fapt trei fetițe din popor, născute în aceeași zi, la aceeași oră: una e copil de bulibașă, una e fata unui negustor de succes, una e foarte săracă și trăiește din nu se știe ce într-o cocioabă cu mama și bunica (și parcă și o mătușă). Fetițele astea sunt ursitoare, pentru că… um, pentru că așa a zis străinul?  

Cele trei sunt prietene foarte bune de mici, circumstanțele fac să asiste la un moment dat împreună la o naștere, și din acel punct, din motive pe care nu le-am înțeles, încep să fie chemate de femei care nasc ca să… nu știu ce. Ca să fie prezente acolo și să aducă energie pozitivă, probabil. Se pare că pe țigancă o apucă inspirația să spună două vorbe despre fiecare copil la a cărui naștere asistă, iar asta înseamnă că e ursitoare, pentru că… așa a zis străinul? Iar celelalte două fete… sunt și ele pe acolo.

Eu știam, din alte basme, desigur, dar uite și în dicționar, că ursitoarele sunt femei care hărăzesc nou-născutului să aibă parte sau să realizeze anumite lucruri în viață. Puterea lor constă în faptul că ceea ce îi urează ele copilului se împlinește, iar aici logica mea spune că ar fi fost nevoie să treacă niște ani buni și să crească respectivii copii ca să apuce oamenii să observe dacă ce a spus țiganca despre ei se adeverește. Altfel, pe ce te bazezi ca să constați că fata chiar ursește? Că de urat lucruri bune nou-născuților… asta face toată lumea. Și celelalte două fete ce fac până la urmă, că nu am înțeles? Galerie? Dacă ar fi fost moașe le-ar fi spus moașe, nu ursitoare, nu? Long story short, tema cu ursitoreala mi s-a părut tratată extrem de prost. Și dacă până aici nu înclinasem încă balanța în nici o direcție, fix ăsta a fost punctul din care pur și simplu nu am mai putut lua în serios povestea.     

Se mai întâmplă și mai departe tot felul de trăznăi. Fetele ajung atât de celebre din cauză că toate femeile din oraș le cheamă când nasc, încât regina le cheamă și ea ca să fie lângă ea când naște. Sunt instalate în mare lux la palat înainte de nașterea prințului, iar apoi rămân acolo cu anii, pentru că…. Dă pe dinafară bugetul reginei și n-are pe ce-l cheltui? Apoi, la un moment dat, fetele sunt trimise la război în calitate de consilieri. Nu are niciuna din ele vreo idee despre cum e la război, dar a zis străinul că ele sunt speciale și că au ceva destin magic, așa că hai să le trimitem la război. Micul prinț crește într-o săptămână cât alții în patru luni, sau cam așa ceva, și trebuie să fie un geniu, pentru că odată ajuns fizic la un fel de preadolescență, e capabil să construiască un fel de android pe care îl botează Golem 14 (no comment…), lucru de care nu mai fusese nimeni capabil până acum. În fine, v-ați prins cam care e atmosfera.

Pe lângă toate dubioșeniile astea, încă două lucruri m-au mai deranjat.

Caracterizarea personajelor e zero virgulă ceva, fiecare din ele are un singur atribut, unul și bun, care îl definește. Norocoșii au câte o trăsătură de caracter (țiganca e rebelă, fata cea săracă e foarte bună la suflet, etc.), cei mai puțin norocoși… cum spuneam, faptul că străinul e misterios și a descoperit multe în călătorii e mai degrabă un atribut decât o trăsătură de caracter sau de personalitate.

Cealaltă problemă, care face ravagii mai ales cuplată cu slaba caracterizare, este cronologia scăpată de sub control.

După ce ni se prezintă circumstanțele în care s-au născut cele trei fete, ne întâlnim cu ele când ajung la vârsta școlii – probabil vreo 6-7 ani, și am estimat că ar avea vreo 8-10 ani maxim când sunt chemate la palat. Apoi, la un moment dat, citesc șocată că au ajuns la 16 ani (sau 17, nu mai știu), când eu bănuisem vreo 10-12. Nu avem nici un reper cronologic clar în afară de cei doi ani cât se estimează că ar dura pregătirile pentru război, estimări care nu e clar când s-au făcut. Așadar, narațiunea permitea salturi în timp care să nu contrazică alte date. Totuși, am avut un șoc, pentru că anii trecuți nu se reflectă absolut deloc în felul cum vorbesc și se comportă fetele. Orice făceau și spuneau, eu tot în jur de 10 ani le dădeam.  

Ca fapt divers, ați cunoscut vreodată adolescentă de 16-17 ani care să se mai urce în copaci? (Lucru încă normal la 8-10 ani, din ce știu eu; m-am urcat și eu în destui copaci la viața mea). În lumea aia aproximativ victoriană (steampunk, am uitat să menționez asta până acum), în principiu, la 16 ani o fată ar fi fost deja femeie matură la casa ei, cu copil cu tot, sau măcar în prag de măritiș, n-ar fi ars-o boem prin copaci.  

După toate astea, faptul că nu am înțeles nici cât de repede creștea prințul și câți ani cronologici a ajuns să aibă când s-a terminat povestea deja e un detaliu insignifiant…  

Concluzie: dezamăgire mare.

Nu îmi dau seama nici ce am citit și nici ce și-ar fi dorit autorii să scrie. Dacă este o carte pentru copii, așa cum sună, ar fi trebuit marketată ca atare, ar trebui ștearsă cu totul cel puțin o scenă, și ar mai trebui totuși o editare serioasă pentru clarificarea unor lucruri și stabilirea unui fir narativ principal, exploatat și dezvoltat corespunzător. Dacă totuși nu este pentru copii, doar sună așa în mod neintenționat… e cam nasol și nu știu ce altceva să mai spun. Îmi pare rău.  

Mai multe păreri despre carte găsiți la

Jurnalul unei cititoare

Nantan Lupan  

AssassinCG

O părere la “Blogosfera SF&F: Un străin în regatul Assert – Teodora Matei și Lucian Dragoș Bogdan

  1. Pingback: Blogosfera SF&F: Teodora Matei și Lucian Dragoș Bogdan – Un strain in Regatul Assert | Assassin CG

Lasă un răspuns