Ce mai face Secția 14 și ce am învățat în doi ani de activitate într-un grup literar

Pe 27 noiembrie Secția 14 a împlinit doi ani de existență.

Dacă primul an a fost marcat printr-o fervoare a cenaclurilor, debutul marii majorități a membrilor în reviste (Cezarina Anghilac, Alexandra Medaru, Andrei Panțu, Mihai Alexandru Dincă și Mihai Octavian Giulvezan debutaseră anterior fondării grupului) și prin lansarea antologiei comune, Eroi fără voie, în octombrie, al doilea an a avut un focus destul de diferit.

În 2015 am trăit într-un fel de bulă. La început eram o mână de oameni entuziaști, fiecare cu câte un text sau două, așteptându-ne rândul la cenaclu sau grăbindu-ne să ne terminăm textul până la următorul deadline. Din ianuarie am început să publicăm, majoritatea în online, câțiva în revista Galileo, pe hârtie. Până la sfârșitul anului am ținut-o tot într-un cenaclu, uneori chiar și cu câte trei texte într-o întâlnire, mai ales că până în toamnă ne aleseserăm cu patru membri noi, recolta strânsă în urma încheierii celui de-al doilea Atelier de SFF. Singurul eveniment care ne-a scos un pic din rutină a fost lansarea antologiei Eroi fără voie, în care se găseau lucrările celor 11 membri fondatori. 2015 a fost în cea mai mare parte un an al distracției și al entuziasmului: descopeream ce și cum puteam fiecare să scriem, cum ne pot fi receptate textele, ce înseamnă să ai un grup de lucru în domeniul literar – treburi din spectrul ăsta.

2016 a adus o schimbare serioasă de perspectivă. În primă instanță, am început să ne gândim la promovare. Pentru că cine nu e prezent în online nu există, prima noutate în acest sens a fost apariția paginii de facebook Secția 14 – Grup literar, activată cu ocazia primei noastre aniversări. Am avut câțiva invitați la noile cenacluri: Oliviu Crâznic, Deea Sterea, Șerban Andrei Mazilu, Ana Maria Negrilă – nume care nu mai au nevoie de nici o prezentare. Din punct de vedere creativ, ne-am lovit de o situație nouă: după primul an, în care, de voie, de nevoie, lucraserăm toți la proză scurtă, unii dintre noi am intrat (sau reintrat, în cazul meu) în romane. Pe de altă parte, grupul, care își formase o identitate, a început să culeagă niște roade. Am fost abordați de un alt scriitor aspirant care a vrut să ne cunoască și cu care am făcut un mic schimb de experiență. În aprilie ne-am făcut loc cu un eveniment propriu în programul târgului SFF Final Frontier, în mai am găzduit un alt eveniment propriu la Comic Con. Mai mult, unii dintre noi au primit diverse nominalizări și chiar premii, iar în momentul de față ne putem mândri cu premiul pentru debut în cadrul Sci+Fi Fest 2016 câștigat de rising starul nostru, Mihai Alexandru Dincă (MAD). La sfârșitul lui septembrie, doi dintre membrii fondatori și-au luat zborul pentru a-și încerca forțele mai departe pe cont propriu. Deși publicațiile în reviste s-au rărit (ca și revistele, de altfel), luna noiembrie a marcat debutul în volum propriu pentru MAD („Înainte de neant” la editura Tritonic și „Narcopunk sau fear and loathing in L2” la editura Millenium Books) și Emil Duhnea („Fără zei, fără stăpâni” la Millenium Books).

Dacă ar fi să dau un titlu sau un tagline pentru evenimentele de anul acesta, acela ar fi Secția 14 întâlnește lumea largă/ scoate capul din zăpadă, sau ceva în linia asta.

E drept că mult din ce s-a întâmplat sau nu s-a întâmplat în Secție în ultimul an a avut în cea mai mare parte legătură cu același univers al nostru personal, restrâns. Unii dintre noi ne-am confruntat cu diverse evenimente care ne-au afectat serios activitatea literară. Nu m-aș fi gândit niciodată câte lucruri pot interfera cu un asemenea hobby cu aspirații de ocupație legitimă, dacă nu aș fi văzut într-un interval relativ scurt cum se formează și se despart cupluri, se nasc copii, se încep sau se încheie școli, facultăți sau doctorate, se schimbă joburi sau sedii, apar probleme de sănătate. Nu mă pot abține să nu mărturisesc că pe acestea ultimele aștept cu maxim interes în anul viitor să le văd cum dispar.

Însă și în „lumea largă” dinamica e comparabilă. Și în piață sau în fandom pot apărea schimbări semnificative. Alianțele se fac și se desfac. Romcon ba se face, ba nu se face, ba se face iar, anunțat din scurt și promovat la minima rezistență.* Revistele apar și mor. CPSF nu s-a mai întors (după cum mulți bănuiam deja), Galileo a dispărut și din print și din online, Argos nu a mai scos nici un număr din primăvară, Nautilus a pus cruce cu numărul din mai. Aud că EAT Comics ar fi dat faliment și cei de la Lex au depus și ei armele. Adio benzi Marvel, abia îmi ajunseseră pe o măsea.

În schimb, a apărut revista de proză scurtă Iocan, în care îl avem publicat pe Andrei Panțu, Știință și Tehnică continuă publicarea de proză SF reîncepută fix acum un an cu nimeni altul decât MAD al nostru, și unde între timp a marcat și Emil, Sci+Fi Fest a avut o primă ediție în toamna aceasta, iar HAC apare mai nou în fiecare lună. Peisajul SFF românesc e într-o schimbare constantă și mă întreb dacă s-a întâmplat cumva să asist la un an plin sau a fost și anul trecut similar, dar nu am fost eu pe fază (lucru foarte posibil). De fapt, dacă schimb puțin perspectiva, în 2015 chiar noi am fost una din marile noutăți de pe piață.

În ce privește planurile de viitor, de data asta ele sunt individuale, iar grupul este acolo ca să ne susțină pe fiecare în parte. Eu una am ca prioritate zero vindecarea, în proporție directă cu acest demers se va afla prezența mea aici, iar după ce rezolv cu asta mă întorc la Opus Magnum (nu am încă un titlu pentru el), din care aș vrea să scot periodic segmente care să poată funcționa independent, ca proză scurtă.

Ce pot spune că am învățat din toată activitatea asta? Pot spune că vorba aia cu nici o minune nu ține mai mult de trei zile nu e atât de valabilă cum e de obicei considerată și încep să am o bănuială că e atât de răspândită fiindcă se poate folosi ca scuză universală pentru proiectele care nu merg. Se fac aproape doi ani de când circulă un zvon prin târg cum că nouă fandomul ne-a prezis destrămarea rapidă încă de la înființare. Din păcate nu am nici o idee care a fost sursa, cine ar fi făcut predicția sau de câte ori și de la cine am auzit-o, așa e cu zvonurile, dar uite-ne în continuare pe baricade.

Speră ca la anul să ne revedem cu aceeași ocazie cu un blianț și mai frumos și vă salută cu drag

Cezarina Anghilac, Maria Bumbar, Mihai Alexandru Dincă, Emil Duhnea, Georgian Enuță, Mihai Octavian Giulvezan, Valentin Goran, Alexandru Orbescu, Andrei Panțu, Adrian Poenaru, Adrian Răducan, Valeriu Tudose și subsemnata.

* Nu am fost la Romcon, așa că nu sunt în măsură să mai fac alte comentarii pe acest subiect.

Lasă un răspuns