Ceva e putred în Winterfell

Mai sunt trei zile și reîncepe distracția. De data asta eu n-o mai aștept cu cine știe ce entuziasm, dar restul lumii trebuie să fie în mare clocot, doar s-a ajuns punctul de depășire totală a conținutului cărților. Punctul ăsta e un fel de singularitate specifică Game of Thrones. Oricum, este momentul să ne uităm puțin în urmă și să strigăm catalogul, să vedem cine mai e pe front și cine pe lumea cealaltă, să ne reamintim cum am lăsat lucrurile și ce se întrevede pe viitor. Ca să fie clar de la început, ce scriu eu aici e pentru oameni care au văzut sezonul 5. E un fel de bilanț care reflectă viziunea mea în acest moment despre serial. Eu am tras deja de anul trecut o linie și vă spun că rezultatul a ieșit foarte maro.

Capitala se scaldă adânc în mai sus menționatul maro. Nu de alta, dar nu mai e nimeni la cârmă. În spatele lui Tommen poate fi oricine și nimeni, iar dacă ne gândim și la ce aduce bărcuța care vine din Dorne, avem primul ghem de fire narative care merg din rău în mai rău, spre haos și obliterare.

Dacă ne mutăm în Essos, Dany e și ea la adâncime. Drogon e și el prin preajmă, dar e imprevizibil. Le urăm succes maxim lui Jorah și lui Daario în misiunea de salvare, chit că Jorah e oricum pe ducă.

Tyrion nu pare să stea chiar atât de rău, dar la o privire mai atentă, cred că s-ar putea să fie doar o impresie dată de faptul că s-a scos mai bine decât în carte. Pe mine firul lui din Dance m-a enervat rău și mă bucur teribil că în serial a ajuns în final unde trebuia. Pe de altă parte, e singur în necunoscut, catapultat la cârma unei societăți aflate într-un moment tare dificil și pe care trebuie s-o pună la loc pe picioare, chit că a aterizat acolo abia ieri. Mie îmi pare că și situația lui e… să-mi fie cu iertare, tot un rahat, doar că relativ mai puțin adânc și mirositor decât al celorlalți.

Să trecem la zid. Deep shit și aici. Și Doamne, Stannis! STANNIS! Bun, dacă tot a trebuit să se ajungă la momentul Shireen în halul ăsta, mă bucur că am scăpat de el. Oricum mi-a fost mereu antipatic. Era clar de mult că se va ajunge la arderea fetiței, dar tot a fost extrem de greu de suportat. Nu cred că Stannis mai este viu, (se specula că ar putea fi) chiar dacă nu i-am văzut efectiv capul căzând. Brienne nu e omul care să-l cruțe pe ucigașul lui Renly și nici genul care să dea pe lângă cu sabia de emoție și boul să scape. Dar cine mai ține zidul acum? Alliser Thorne? Yeah, right. Mel și Davos? Oare? Eu cred că cel mai logic lucru pe care l-ar face Davos acum, după tot ce s-a întâmplat, ar fi să o tranșeze pe Mel și s-o dea de mâncare la ăștia pe zid. Sau poate ar trebui să-l taie ea pe Davos și apoi să se descurce cu toate cele. Așadar situația e hopeless și acolo. Pentru ce ne-a trebuit tragedia Baratheon ? Ca să lase în urmă pârtie lină pentru whitewalkers? Măcar de i-ar fi terminat pe Boltoni, dar nici asta n-a fost să fie.

Cheia acestui nod narativ ar putea fi Jon Snow. În fiecare an în perioada în care rulează serialul la TV am o plăcere teribilă să intru pe forumul ASOIAF și să văd la cald reacțiile oamenilor și speculațiile lor. Sunt absolut delicioase. Acela era un loc special pentru despicătorii de fire in patru din vremurile de dinainte de serial. Pe măsură ce a trecut timpul și ne-am apropiat de singularitate, speculațiile astea au început să se împrăștie și către necititori și pe-aiurea. Cele legate de învierea lui Snow sunt probabil punctul de atracție suprem al noului sezon – vrem cu toții să vedem dacă învie sau nu. Eu nu mai știu ce să cred, însă cumva mi-e egal. A trecut atât de mult timp de când l-au găurit în carte, încât m-am obișnuit de mult cu ideea morții lui. Pe de altă parte, dacă îl învie, va fi ok. Dacă nu… cred că va fi prăpăd.

În ce o privește pe Arya, storylineul ei e paralel cu toate celelelalte. În momentul de față e mult prea puțin relevant pentru restul pieselor din joc faptul că a încheiat sezonul omorându-l pe Trant și apoi orbind. Ba chiar cred că nu contează deloc, a fost o chestie legată strict de personajul ei. Ea încă n-a intrat în joc, iar asta a fost doar o realizare care trebuia s-o ducă la stadiul următor în training, poate și un prag psihologic de trecut.

Și ajungem la punctul nevralgic care este Winterfell și care putea să salveze situația dar nu a făcut-o. Timp de 4 sezoane Sansa nu a fost altceva decât un sac de box suspinăcios. A încheiat în glorie sezonul 4 lăsând impresia/speranța că a crescut și s-a făcut Darth Sansa și că de-acum e pregătită să învețe și să devină și ea jucător, sub atenta îndrumare a unui adevărat master of puppets. Unii s-au strâmbat când au văzut schimbarea de plot si căsătoria cu Ramsay. Eu am primit-o cu bucurie. Întrevedeam o evoluție în linia în care pornise. Dar a eșuat și asta și fraiera a alunecat din nou în același glod în care s-a aflat în King’s Landing, revenind la stadiul de sac de box și nimic altceva. La ce ne-a trebuit tot story arcul ei în Winterfell? Ca să ne întoarcem de unde am plecat? Ca să avem ocazia s-o violăm pe parcurs și să mai dăm poporului o porție de circ să nu se plictisească? În viziunea mea, o acțiune mai corectă ar fi adus-o în punctul în care să îl hăcuie pe Ramsay personal (asta ar fi fost un adevărat deliciu)și să preia ea hățurile Winterfellului, aducând urma de speranță de care nordul și Westerosul în general au atâta nevoie. Atunci supliciile și umilirile la care o supunea Ramsay ar fi avut un sens, ar fi umplut paharul și i-ar fi dat motivația să răstoarne lucrurile și să se comporte ca un om puternic. Hăcuiala lui Ramsay ar fi fost o violență și o moarte în plus și ar fi pătat probabil singurele mâini care au mai rămas în cele șapte regate fără sânge pe ele, dar ar fi meritat total și ar fi resetat conditiile jocului. Cui pe cui se scoate. Așa în schimb, n-am ajuns nicăieri. Tot sezonul 5 a fost pentru ea o învârtire în jurul cozii și o pierdere de timp. În trailerul nou pare să promită din nou ceva, dar e deja târziu, arcul ei din 5 tot ratat rămâne. Am uitat pe cineva relevant? Nu cred.

Concluzia generală: peste tot este prăpăd. Nu că nu ne-am fi obișnuit cu prăpădul, dar de data asta parcă nu mai e digerabil. Senzația mea este că între bune și rele, chiar și într-o poveste în care e vorba mai mult despre rele, trebuie să existe un anume echilibru. Atmosfera poate fi cât de sumbră, atâta timp cât există o luminiță la capătul tunelului în contrapondere. În cazul nostru, ca să-l parafrazez pe Martin însuși, vorbim de lumina ce se stinge. Rând pe rând, scriitorii serialului taie, dărâmă, demolează, și o fac fără a pune altceva comparabil în loc, astfel că sentimentul meu general la sfârșitul sezonului a fost că m-am uitat degeaba la el cel puțin jumătate din timp.

Martin a pornit o treabă foarte faină pe care din păcate a scăpat-o rău de tot de sub control de la Feast încoace, aducând mult prea multe personaje terțiare și cuaternare și fire secundare prea puțin relevante. Băieților de la HBO le revenea practic sarcina de a elimina bâlbâiala lui din ultimele două volume și de a scoate la lumină esențialul. În loc de asta, ei par să meargă pe sârmă fără să reușească să mai țină cine știe ce echilibru. Au reușit în schimb să creeze un brand unic de atmosferă macabră, și-au făcut un titlu de glorie din el și din faptul că no one’s safe in Westeros, iar acum merg pe asta, că asta le-a rămas și la asta au văzut că se pricep.

Din considerente de buget, GoT a scăpat de capcana efectelor speciale. În capcana nudității a căzut, dar la cote acceptabile, aș zice. De fapt, în sezonul 5 am impresia că n-am prea mai văzut așa ceva și parcă nici scene de sex n-au fost, minus episodul Ramsay/Sansa din care de fapt nu am văzut efectiv nimic. (Am dreptate sau mi-a scăpat ceva? Că nu le-am simțit prezența și nici lipsa.) Deci suntem ok și aici. În schimb capcana violenței se cască IMENSĂ. Problema e că avem mult prea multe evenimente sinistre care par născute din teribilism și nimic altceva, doar ca să ne demonstreze cât îi țin pe ei curelele s-arate la televizor și până unde pot să meargă. Să fie violență, nu zic nu, dar să știm și noi de ce.

Mi se pare fascinant cum a reușit sezonul acesta să îmi lase un gust amar și să fie per total foarte dezamăgitor, deși, luat pe bucăți, a avut chiar multe momente foarte bune. Chiar dacă m-am bucurat de fiecare separat, pentru mine imaginea de ansamblu nu a funcționat și am rămas doar cu un sentiment de zădărnicie și cu multă neîncredere. Tare mi-e că se cam duce totu pe apa sâmbetei.
Există câteva puncte cheie care cred că ar putea schimba datele repede. În primul rând, reapare Bran cu forțe proaspete. E de văzut ce află și ce-i poate pielea acum. În al doilea rând, trebuie să vedem cum rămâne cu Jon Snow. În al treilea rând, mă întreb dacă toată șarada din Kings Landing n-o fi cumva o rampă pentru mântuirea completă a lui Jaime. Îi mai dau șanse câteva episoade. Dacă nu dreg ceva până atunci, îmi pare rău. Valar morghulis. Probabil o să mă uit la restul după ce se termină tot sezonul și aflu deja tot ce se întâmplă. În GoT e mai bine să știi dinainte ce urmează.

Lasă un răspuns