Ghidul căutătorului de mărțișoare, ediția 2017

Ne aflăm în acea perioadă din an pe care un amic de-al meu o numește triunghiul calendaristic al bermudelor, în care datele de 14 februarie, 1 și 8 martie delimitează o arie temporală în care mulți bărbați și-ar dori să dispară: ori ei, ori aria respectivă cu obstacolele ei cu tot.

Trebuie să mărturisesc că îi înțeleg, cel puțin parțial. Mai ales pe cei care se simt depășiți de situație pentru că efectiv nu știu ce cadouri să (mai) facă și care se simt blocați și teleportați pe o planetă din cvadrantul Delta când ajung în fața unor standuri cu mărțișoare sau alte drăgălășenii specific feminine. Cam așa mă simt și eu când intru în magazinul f64. Sau în orice magazin de vinuri. Sau de telefoane. Sau de tutun.

Dragi amărâți și derutați, vin cu vești bune! Anul acesta am un cadou de mărțișor pentru voi: prezentul ghid menit să ușureze viața tuturor celor cărora le pasă de lucrușoarele pe care urmează să le cumpere pentru femeile din jurul lor. Da, există întotdeauna varianta în care scapi de o grijă enervantă luând primele mărțișoare de care te împiedici la colț de stradă. De asta și spun că e un ghid pentru cei cărora le pasă. Inclusiv pentru femei, că și ele cumpără.

Și-acum că am lămurit asta, să intrăm în pâine.

Regula de bază: DA mărțisoarelor lucrate manual, NU tinichelelor industriale luate en-gros de la Dragonul Roșu sau alte surse similare și revândute.

Câteva recomandări generale…

… în principiu, o idee deșteaptă e să iei mărțișoare care se pot purta și extrasezon. De regulă ele pot fi transformate cel mai ușor în pandantive, dar e la fel de fain să iei pandative sau alte bijuterii care să devină, simbolic, mărțișoare. (Dacă aveți impresia că bijuteriile ar fi mai scumpe, vă înșelați. Pot fi mai scumpe dacă sunt mai complexe, dar se găsesc destule cu prețuri similare.)

Dacă e să luați broșe merită să aveți în vedere că cele care au acul montat pe verticală pot fi agățate pe lanțuri și purtate și în extrasezon, ca pandantive. În principiu asta ar fi soluția cea mai bună fiindcă, dacă stați să vă gândiți bine, vă veți da seama probabil că singurele persoane pe care le-ați mai văzut purtând broșe în secolul actual sunt rudele în vârstă pe care le întâlniți pe la nunți.

Un caz mai aparte e libelula din poza de mai sus, care a avut o soartă mai neobișnuită: a fost transformată în inel în interval de câteva minute, cu o simplă sârmă de aluminiu.

Cum la târgurile tradiționale tradiția înseamnă în esență „lucrat manual”, nu trebuie să vă așteptați la mărfuri standard, plicticoase. Dimpotrivă. Găsiți acolo o mulțime de trăznăi, care de care mai simpatice. Go for it!

De fapt, cel mai bine uitați complet de trifoi, potcoave și coșari. Teoretic sunt tradiție sau superstiție, practic reprezintă doar lipsă de imaginație.

Cu privire la calitate

Creatorii de mărțișoare pot fi profesioniști veritabili (artiști plastici sau meșteșugari de orice fel), dar și persoane cu studii și ocupații fără nici o legătură cu domeniul, pasionate și îndemânatice, care fac asta ca hobby. În această categorie există riscul să dați peste creații stângace și nepractice, genul care arată bine la stand, dar când vrei să le porți observi că ceva nu e în regulă. Deși surprize puteți avea oricând și cu electrocasnicele, nu doar cu lucrușoarele făcute de mâini mai mult sau mai puțin dibace, unele dezamăgiri pot fi prevenite dacă sunteți atenți la câteva lucruri simple.

Verificați centrul de greutate al lucrării. Statuete instabile, pandantive sau broșe care se dau peste cap sau cad cu fața în jos când le pui pe tine, coliere descentrate care atârnă mereu într-o parte. Nu vreți așa ceva. Soluția e simplă: probați-le sau așezați-le în poziția în care trebuie să stea și vedeți dacă stau bine.

Dacă luați obiecte care se poartă sau se folosesc legate, verificați cât de bine se leagă. Eu m-am păcălit o dată cu o zgărdiță superbă făcută din mătase alunecoasă care nu stă înnodată la spate mai mult de 10 minute. Nu am găsit până acum o soluție de salvare.

Nu luați mărțișoare care nu se pot desprinde de suportul de carton fără să se dezmembreze. Există mărțișoare lucrate cu tehnica quilling (hârtii subțiri lipite pe carton în diverse modele), există tot felul de alte construcții năstrușnice cu melci, scoici sau imortele lipite toate într-un conglomerat pe carton, multe protejate de o folie de plastic. E acceptabil să îți prinzi un mărțișor în piept cu tot cu ambalaj doar dacă ești copil. Sau dacă vrei să bucuri un copil care ți-a adus sau ți-a făcut așa ceva. Dacă vă place quillingul în mod deosebit, mai bine luați o felicitare lucrată astfel.

Întrebați la ce fel de solicitări rezistă, cum trebuie îngrijite (spălate, păstrate). Verificați dacă agață îmbrăcămintea.

Dacă luați ceva cu potențial durabil cereți o carte de vizită sau date de contact, pentru cazul în care vi se strică. Spre deosebire de electrocasnice, mărțișoarele și bijuteriile asimilabile n-au garanție, dar un artizan serios vrea să învețe din greșeli și vrea să păstreze o relație cât mai bună cu clienții. Se fac vreo 7 ani de când mă învârt în lumea creatorilor de handmade și n-am văzut încă pe nimeni să refuze reparații sau modificări, lucru valabil și pentru persoanele necunoscute de la care am cumpărat online.

Unde găsiți mărțișoarele bune

În acest sens, sursa supremă în București este târgul de mărțișor de la Muzeul Țăranului Român, unde vin expozanți din toată țara, trecuți printr-o selecție riguroasă, majoritatea fiind colaboratori vechi ai muzeului, prezenți aproape în fiecare an: http://www.muzeultaranuluiroman.ro/past/targul-martisorului-2017-ro.html . În afară de acesta, mai este un târg tradițional la Muzeul Satului https://www.muzeul-satului.ro/actiuni-culturale/455/de-martisor-targ-cu-talc, care durează chiar până în 8 martie. Dacă nu reușiți să ajungeți pe la târguri, puteți găsiți ceva lucrat cum trebuie și în drum, (lângă arteziana de la Universitate, la piața Romană), dar acolo tarabele serioase sunt amestecate cu cele ale comercianților de tinichele, care predomină.

O soluție alternativă bună sunt florile de primăvară, ciocolata și bomboanele (cine nu se bucură de un pachețel de Heidi sau de Raffaello?) și pe astea nu trebuie să vă spun eu de unde să le cumpărați.

O idee foarte bună pentru primăveri viitoare e să ochiți și să urmăriți online artizani care vă plac. Treaba asta are două avantaje: unu, puteți comanda mărțișoare și rezolvați problema în avans, mai ales dacă aveți de luat cu grămada pentru oferit la școală sau serviciu. Doi, mulți artizani fac în restul anului bijuterii sau alte chestii faine (tricotaje, decorațiuni, icoane, jurnale cu coperți frumoase, etc.) și puteți lua de la ei cadouri deosebite și pentru alte ocazii. Eu v-o recomand pe Miruna Căminescu, care tocmai ce-a mai comis o drăcovenie… https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1550572721624373&set=pcb.1550572928291019&type=3&theater … și cu care am ajuns prietenă la puțin timp după ce am descoperit-o. Îmi plăceau la nebunie lucrările ei și m-am înființat cu prima ocazie să cunosc persoana din spate, care mi-a plăcut la fel de mult. Libelula din poza articolului e făcută tot de ea.

Dacă optați pentru flori în loc de mărțișoare, luați-le din magazine (hipermarketuri, florării, etc. ) și preferabil în pământ – chiar dacă sunt ceva mai scumpe, durează mai mult. Evitați persoanele care vând buchețele la colț de stradă sau la intrarea în metrou. Sunt șanse foarte mari să fie rupte de prin parcuri și grădini și nu cred că vrea nimeni să recompenseze “munca” asta.

Și dacă tot am adus vorba de flori furate, închei articolul de azi cu un anunț: nu am apucat niciodată să mă bucur de liliacul din fața blocului, pentru că cineva îl chelește aproape complet în fiecare an exact în momentul cheie și treaba asta mă supără foarte rău. În consecință, primăvara asta caut un Prâslea să-l păzească. Dacă știți pe cineva interesat, aștept cu maximă nerăbdare CV-uri, că acuș vine căldura și dau mugurii în clocot…

Lasă un răspuns