Scurt raport de la Gaudeamus 2016

Astăzi începem noul sezon de emisie cu un scurt raport de la Gaudeamus 2016. Am puține de comunicat pentru că nu am umblat prin târg aproape deloc – de fapt, am petrecut în incintă vreo trei ore și jumătate, în ziua de sâmbătă, timp pe care l-am petrecut la două standuri, Crux și Tritonic.

Dacă vă întrebați cum am reușit să petrec atâta timp doar la două standuri, răspunsul e simplu: pentru vreo oră și jumătate au fost vinovate lansările, pentru restul timpului… Habar n-am. Cu atâta lume acolo, pur și simplu nu mi-am dat seama cum a trecut timpul.

Am ținut să marchez evenimentul datorită debutului în volum al colegilor mei, Mihai Alexandru Dincă și Emil Duhnea. După cum vedeți mai jos, cei doi au lansat fiecare câte o nuvelă în colecția Novella a editurii Millenium Books, alături de Miloș Dumbraci.

 

Mai jos veți găsi și câteva poze în care puteți să îi admirați pe amândoi în timpul prezentării și dând de zor autografe. MAD a mai lansat și duminica un volum de povestiri, Înainte de neant, la Editura Tritonic, dar din păcate duminică nu am mai putut ajunge în târg.

 

 

 

 

Al doilea eveniment la care am asistat a fost lansarea colecției toamnă – iarnă a editurii Crux Publishing, unde a fost rost de poze și mai interesante decât la evenimentul colegilor. No offense, băieți, dar nu vă comparați cu mireasa zombi.

Noua colecție de la Crux îmi pare cea mai tentantă de până acum și, dacă nu mă înșel, și cea mai bogată. Răzvan T. Coloja, Ana Maria Negrilă și Ciprian Mitoceanu mi-au câștigat deja încrederea cu volumele pe care le-am citit până acum, iar Conan e Conan (am scris deja despre el aici http://iuliaalbota.ro/r/p/31/Relicve_din_alte_vremuri_-_Conan_Barbarul ), iar celelalte două cărți mi-au stârnit curiozitatea. Despre restul târgului nu aș putea spune nimic, sau cel puțin nimic nou. Atmosfera sub cupolă a fost, ca de obicei, o saună insuficient oxigenată, aproape irespirabilă, aglomerația cruntă, spațiul și el insuficient și nepotrivit pentru lansări, dar astea sunt probleme vechi de când lumea și motivul pentru care renunțasem de niște ani buni să mai calc pe la Gaudeamus, că doar e plin netul de oferte. Din 2014, în schimb, am revenit pe teren. Oamenii, cărțile și faptele de genul celor menționate mai sus au reușit să mă motiveze să mă reîntorc în acel mediu ostil. Și cred că ăsta e un semn bun.

Lasă un răspuns